- Diverse - nr. 176 / 7 Septembrie, 2006 Am incheiat articolul precedent cu intrebarea : "Ce se intampla, insa, in Romania ?" Multi ganditori, filozofii politicii romanesti din acesti ultimi 16 ani, au considerat ca se poate construi capitalism fara capital, fara investitii, fara munca, fara institutii ale statului, fara proprietatea exprimata in capital, numai cu simpla lor prezenta in varful tarii. De aceea s-a prelungit atat de mult procesul de privatizare in Romania ! In agricultura, de exemplu, capitalul a fost privatizat numai partial, adeseori abuziv. Partial, pentru ca a fost partial refacuta numai proprietatea funciara, nu si cea tehnologica, si abuziv pentru ca s-a operat dupa principiul balcanic "cine-mparte, parte-si face ". Rezultatul a fost desigur distrugerea capitalului funciar, dispersia lui in milioane de parcele, disparitia capitalului tehnologic si imposibilitatea refacerii lui pe termen scurt, lipsa totala de management si mai ales de performanta. Mica proprietate, asa cum se prezinta ea astazi, este potrivita pentru a asigura supravietuirea populatiei, dar nu si prosperitatea ei. Cu alte cuvinte, se poate trai vreme indelungata, dar foarte prost, atat pentru populatie, cat si pentru societate, in ansamblul ei. Lipsa tehnologiei, neaplicarea stiintei presupune o permanenta risipa de resurse, adica munca pe degeaba. Ce sa mai vorbim de suprafetele foarte mari ( cred ca 40 % ) de terenuri care sunt nelucrate. Nu este de mirare ca nivelul de trai al romanilor a redus speranta de viata a acestora cu 7 ani. Cea de-a doua forma de proprietate, mai stabila decat prima ( proprietatea statului), pana de curand sustinatoare a stabilitatii alimentare, a fost aproape in intregime pradata. Romania a fost singura tara din Europa care a operat cu termeni economici specifici, precum "gauri negre ale economiei nationale", privatizare prin lichidare ( adica ce sa