Ioan Carmazan, un cineast terminat
Dupa ce a lipsit 12 ani de pe marile ecrane, regizorul Ioan Carmazan a avut nu mai putin de trei premiere in ultimii trei ani – performanta egalata, in cinematografia noastra postcomunista, doar de Mircea Daneliuc. Carmazan se afla, am putea conchide, in plina efervescenta creatoare: a tacut prea mult, iar acum nu-i mai ajunge pelicula pentru tot ce are de spus. Si totusi, ce (mai) are de spus acest cineast?
- Trei catastrofe si „doua Romanii“
Lansat cu surle si trimbite de catre producatorii si distribuitorii de la MediaPRO, ca un posibil „Pretty Woman de Romania“ (afirmatie extrasa dintr-o publicatie a trustului amintit), Margo, cel mai recent film semnat de Carmazan, este o crunta dezamagire pentru toti cei care isi mai puneau oarece sperante in talentul sau macar in discernamintul regizorului. Marturisesc ca asteptarile mele au fost pe deplin confirmate: dupa doua catastrofe, era normal sa urmeze si a treia.
Prin Margo, Carmazan a incercat sa faca un film la persoana intii, cum o dovedesc si titlul, si artificiul metatextual, deloc original, al inzestrarii personajului titular cu o camera digitala, cu care filmeaza lumea din jurul ei. Margo (Cristina Cioran) este o fata de la tara, adoptata/cumparata de catre un proxenet bucurestean (Vladimir Gaitan) si obligata de acesta sa se prostitueze (unica similitudine cu Pretty Woman) in schimbul unei vieti confortabile, alaturi de prietenele sale studente. De ea se indragosteste un fotograf de moda (Marius Florea Vizante), care este dispus s-o ia de nevasta, indiferent de trecutul ei. Dar Carmazan nu este interesat doar de destinul acestor personaje de telenovela, el vrea totodata sa realizeze o „radiografie“ (vocabula atit de draga cineastilor din generatia sa) a societatii romanesti contemporane. Astfel ca Margo devine un fel de „Mama RomaN
