Disparitia "Strigatului" lui Munch in urma cu doi ani a stirnit un strigat de mirare si minie, iar indiferenta a fost caracterizata ca fiind un act de desacralizare a adorarii originalitatii. Cu doi ani in urma, doua persoane inarmate si cu cagule pe fata patrundeau in plina zi prin cafeneaua Muzeului Munch din Oslo si sustrageau doua tablouri realizate la sfirsitul secolului al XIX-lea de Edvard Munch: "Strigatul" si "Madona". Amenintandu-i pe gardieni si pe vizitatori cu armele, cei doi au fugit cu tablourile intr-un Audi negru. In urma identificarii celor care au oferit masina, declarind ca a fost furata, cele doua tablouri au putut fi recuperate la sfirsitul lunii trecute. Timp de doi ani s-au facut tot felul de speculatii, iar presa a fost nevoita sa furnizeze informatii irelevante despre procesele pe rol intentate suspectilor. Reprezentantii muzeului ajunsesera chiar sa se distreze, oferind spre comercializare, in magazinul de suveniruri al institutiei, jocul "Misterul Strigatului", pentru copiii de peste 6 ani, inspirat din evenimentele acestui incident, in care participantii joaca fie rolul hotilor, fie cel al detectivilor. La acuzele oficialitatilor, care au reactionat la aceasta speculatie comerciala cinica, sustinatorii proiectului au evidentiat partea educativa a acestui joc, care contine carduri cu imaginile a 36 de tablouri ale lui Munch. Tabloul "Strigatul", pictat in 1893, a devenit una dintre imaginile cele mai cunoscute si mai intrebuintate din istoria artelor vizuale. Realizat in mai multe versiuni, acest tablou face parte din seria "Friza vietii", descris de Munch ca fiind "un poem al vietii, iubirii si mortii" si care a devenit tema de studiu atit pentru cei care investigheaza simbolizarea anxietatii si alienarii epocii moderne, cit si pentru cei care cerceteaza impactul mediatic si comercial al acestei imagini. In cazul celei dintii abordari, s-