Traian Băsescu a fost reprezentantul Navrom în străinătate, la Anvers. În ceea ce priveşte rapoartele pe care fiecare dintre comandanţii de navă erau obligaţi să le scrie, acestea ajungeau Traian Băsescu a fost reprezentantul Navrom în străinătate, la Anvers. În ceea ce priveşte rapoartele pe care fiecare dintre comandanţii de navă erau obligaţi să le scrie, acestea ajungeau atât la armator, cât şi la Securitate. "De fiecare vapor răspundea câte un reprezentant al Ministerului de Interne. Întotdeauna, unul dintre rapoartele de călătorie pe care le făceai către armator le luau ei. Se făceau cinci exemplare", afirmă Adrian Ungureanu.

Securitatea era la Navrom ca la ea acasă

"Am avut colegi de institute marine care au navigat şi pentru a rămâne la uscat s-au reactivat, pentru că fuseseră trecuţi în rezervă cu gradul de locotenent. Ei au activat ca ofiţeri de securitate şi veneau la bordul navei ca să întrebe dacă s-a întâmplat ceva. În port, fiind o zonă cu regim special, Securitatea era omniprezentă şi ei intrau la Navrom ca la ei acasă. Noi îi cunoşteam pe cei de la Poarta II, care se ocupau de problema personalului navigant. Prin serviciul personal, fiecare marinar avea un dosar, pe baza căruia să poată naviga. Niciunul de la bordul navei nu avea sarcină să aibă raporturi cu organele de securitate", ne-a mai spus Mihei. În flotă se spunea că toţi cei care ajungeau să lucreze ca reprezentant în străinătate trebuie să aibă ceva în plus faţă de ceilalţi. "Se credea că cei care ajungeau să lucreze la reprezentanţe au relaţii ori la Comitetul Central, ori la Securitate. Noi spuneam că au stelele pe maiou. Eu o singură dată am avut un caz, când transportam tiruri spre Turcia şi m-am reîntâlnit cu un fost coleg de facultate, care sărise de pe navă şi rămăsese la Istanbul. De câteva ori am adus acasă la familia lui portocale şi dulciuri. Odată m-a văzut