Urmaresc cu atentie miscarile guvernantilor nostri, atinsi de o sete de putere aproape bolnava, si, pentru indreptarea lor, reproduc eseul lui Emil Cioran, intitulat Pofta de a fi primul.
"Un cezar e mai aproape de primarul satului decat de un spirit cu desavarsire lucid, dar lipsit de instinctul dominarii. Important este faptul de a comanda: aproape toti oamenii aspira la asta. Stapan peste un imperiu, un trib, o familie sau un servitor, iti desfasori talentul de tiran, glorios sau caricatural: o lume intreaga sau un singur om se afla la ordinele tale. si iata cum se instituie sirul de calamitati ce izvorasc din nevoia de a fi primul... Nu intalnim in preajma decat satrapi: fiecare - dupa putinta - isi cauta o gloata de sclavi sau se multumeste cu unul singur. Nimeni nu-si ajunge siesi: pana si omul cel mai modest va gasi intotdeauna un prieten sau o iubita pentru a-si trai visul de autoritate. Cel ce asculta se va face ascultat la randu-i: din victima, el devine calau; e suprema dorinta a tuturor. Doar cersetorii si inteleptii n-o au; sau poate ca jocul lor e mai subtil...
Pofta de putere ingaduie istoriei sa se innoiasca ramanand totusi fundamental aceeasi; religiile incearca sa combata aceasta pofta, dar nu izbutesc decat sa o sporeasca. Daca totusi crestinismul si-ar fi atins ultimele teluri, pamantul ar fi un desert sau un paradis. Sub formele variabile pe care omul le poate capata se ascunde o constanta, un fond identic, care explica de ce, impotriva oricarei aparente de schimbare, evoluam intr-un cerc - si de ce, daca ne-am pierde, in urma unei interventii supranaturale, calitatea de monstri si de paiate, istoria ar disparea pe data.
Incercati sa fiti liberi: veti muri de foame. Societatea nu va tolereaza decat daca sunteti, rand pe rand, servili si despotici; este o inchisoare fara paznici - dar din care, daca evadezi, pierzi. Unde sa
