Echipa, in adevaratul sens al cuvantului, este singura care garanteaza competiti vitatea si eficienta muncii. Echipa este cea care scoate la iveala potentiali noi lideri. Daca cineva are nevoie de ei. Dar, dupa cum e condusa Romania, nimeni nu pare a cauta coechipieri. Ci doar de subalterni, care sa-i asculte orbeste. Nu neaparat sa-i si respecte... Nevoia de competitivitate este o tema draga celor care participa la simpozioane si sesiuni stiintifice. Este un subiect care poate fi abordat dintr-o multitudine de puncte de vedere si care poate infatisa anumite fatete nebanuite. Pentru teoreticieni, competitivitatea este un subiect ales de economisti celebri ai lumii, pentru a-si defini ideile legate de obtinerea profitului.

De fiecare data cand vine vorba,intr-un mediu academic, despre competitivitate, se aduce in discutie teoria tortului. Partile intrate in competitie e bine sa se sfasie intre ele pentru o felie cat mai mare sau sa se straduiasca impreuna pentru a face tortul mai indestulator si, pe cale de consecinta, felia repartizata sa aiba dimensiunile dorite?

In mod clar, cea de-a doua strategie - cea de majorare a suprafetei de impartit - castiga teren. Si pe buna dreptate! La fel cum, dintre cele doua variante de negociere - soft si hard - este de preferat a doua, in tandem cu inteligenta.

Cum istoria a dovedit ca nu suntem un popor foarte iscusit la negociere si ca talentul in aceasta directie functioneaza doar la nivel individual, nu si de colectivitate, ne ramane varianta soft. Cea care s-a dovedit a fi paguboasa, in special dupa Revolutie, cand ne-a impresionat orice firmulita care avea la final un co, ltd anglo-saxon sau SA frantuzesc.

Dar nici lipsa de talent la negociere a oficialilor nostri, in raport cu investitorii sau organismele financiare internationale, nici lipsa de apetit pentru o productie in crestere, in stare sa