Într-un moment în care neglijenţa, ignoranţa, agresivitatea primară şi mercantilismul sălbatic s-au coalizat împotriva lui Brâncuşi, lucrînd tenace la distrugerea fizică şi morală a operei sale din România, o voce discretă, abia auzită din pricina vacarmului din jur, a încearcat să ţină în echilibru, prin însăşi normalitatea ei, comunicarea cu posteritatea brâncuşiană. Este, evident, vorba de vocea lui Barbu Brezianu, acest clasic al exegezei brâncuşiene din România, care, în pofida tuturor adversităţilor, reuşeşte să păstreze tonul demn şi neutru al cercetătorului situat dincolo de isterie şi de orice tentaţie a fetişismului.

În pofida faptului că opera majoră a lui Brâncuşi, Coloana fără sfîrşit, a fost sever agresată, că infractori derizorii şi colportori fără scrupule au aruncat în serie, pe piaţa românească şi nu numai, tot felul de falsuri Brâncuşi, unul mai caraghios decît altul, că exegeza delirează şi amatorismul hermeneutic a ajuns la limita ridicolului, Barbu Brezianu şi-a păstrat măsura, echilibrul şi înţelepciunea.

Reeditarea, cu cîţiva ani în urmă, a monumentalei sale lucrări Brâncuşi în România, care aduce la zi, atît din punct de vedere bibliografic, cît şi documentar şi iconografic, ediţia din l976 a cărţii, ea însăşi o ediţie îmbunătăţită şi completată a celei din l974, constituie, fără îndoială, o victorie a profesionalismului şi a raţiunii în faţa aberaţiilor de tot felul pe marginea operei lui Brâncuşi. însă dincolo de valoarea ei exegetică, istorică şi documentară, această carte are o excepţională valoare psihologică şi se transformă pe nesimţite într-un adevărat reper moral. Ea oferă un model incontestabil de abordare, de înţelegere şi de valorificare istoriografică a uneia dintre cele mai complexe personalităţi ale artei româneşti şi europene din acest secol. Aşezîndu-se împotriva curentului romantic sau delirant pa