Am mai intalnit bunici care, atunci cand primeau o vizita importanta sau pregateau o masa de sarbatoare, cautau prin pantecele dulapului cu vesela argintaria - tacamurile din argint, solnitele, suporturile pentru servetele, setul pentru sosuri - bine ascunse, altfel, de ochii vizitatorilor nepoftiti.
Erau vremurile in care din educatia elementara citadina s-a scos ritualul mesei servite in familie, cand tacamurile de la Ferometal erau mai importante decat cele ale rudelor de la tara, iar cele ciordite de la cantina - trofee pretioase mai ales daca erau si marcate cu initiale sau "furat de la...". Au fost cutume ale avantului lumii proletare.
Acum recuperam incet, incet cateva dintre "boieriile" vietii patriarhale. Argintaria pe care bunicile o tineau dosita acum 20 de ani este astazi fie la locul bine stabilit in apropierea locului de luat masa, fie se vinde prin magazinele de antichitati si la licitatii. Avem in Bucuresti si cateva magazine de argintarie contemporana, scumpa, moderna, finisata dupa cele mai noi tehnologii. Nu trebuie facuta nici o comparatie, cine vrea minimalismul modern sau luxul bine sustinut financiar al contemporaneitatii nu are de ce sa amestece "antichitatile" cu minunatiile shopingului de azi. Desi, in logica regulilor de baza ale colajului, o masa servita intr-un set Rosenthal de ultima colectie poate fi consumata cu tacamuri din secolul al XIX-lea bine intretinute, dar restul lucrurilor de pe masa trebuie sa fie din familia modernitatii.
Seturi complete din argintarie de mare pret sunt de gasit mai degraba la Paris, la marile case de licitatii unde se dau sume importante de bani. La Bucuresti, argintaria nu costa mai mult de cateva mii de lei, cand e vorba de piese cu adevarat exceptionale. Din lista sectiunii Argint, preturile majoritare sunt de cateva sute de lei. Obiectele, de consum sau de vitrina, sunt in majoritate
