În Marea Britanie trăiesc 1,6 milioane de musulmani. Imigraţi recent sau cetăţeni britanici cu acte în regulă. Comunitatea musulmană are o vechime respectabilă, este şi expresia trecutului colonial al Londrei. În timp, au apărut cartiere compacte de imigranţi din Pakistan, Afghanistan, Egipt, sau Bangladesh. Mulţi îşi caută bunăstarea, fie escaladînd ierarhia socială, fie accesînd generoasele ajutoare sociale. Unii sînt afacerişti opulenţi, oameni simpli sau chiar deputaţi, alţii trăiesc în ghetouri închise, în zonele muncitoreşti. Guvernările laburiste din â60-â70 au decis politica "multiculturalizării cu orice preţ". Franţa a fost zguduită de scandalul fetelor ce voiau să vină la şcoală cu vălul islamic pe cap. În Anglia, pot merge învăluite pînă la călcîie! Oraşele britanice s-au umplut de moschei, de ziare cu caractere arabe şi de şcoli islamice. Nimeni n-a vrut să ştie care este "curricula" sau mesajul. Marea Britanie i-a atras şi pe fanaticii urmăriţi de poliţie în ţările de origine. Londra promitea libertatea absolută de exprimare! În 1996, Regatul Unit era să piardă un contract fabulos cu Arabia Saudită, pentru echipamente militare, pentru că nu voia să-l expulzeze pe un astfel de răzvrătit. Acesta incita în ziarul său (din Londra) şi prin Internet la asasinarea regelui Fahd. Potenţialul conflict diplomatic a fost rezolvat prin concesii reciproce, dar problema a rămas. Iar Londra a devenit o staţie obligatorie pentru clericii musulmani itineranţi.
Mult timp, Londra s-a mîndrit cu multiculturalismul ei. Şi care, evident, nu se limita la musulmani. Economia avea de cîştigat, numai că liberalismul naiv a produs şi un import de ideologii agresive. Acum, sociologi, politicieni şi oameni simpli se întreabă cum s-a petrecut, chiar sub nasul lor, o radicalizare atît de gravă. Două treimi din britanicii ne-musulmani nu mai au încredere în cei de altă re
