M-am nascut in 1986, iar la Revolutie aveam 3 ani si cateva luni. Din comunismul romanesc nu imi amintesc nimic. Din Revolutia romana - doar cateva imagini: o piata mare, multa lume, eu in brate la tata. Cu alte cuvinte, fac parte dintr-o generatie fara memoria comunismului si a caderii sale, o generatie care nu a avut "bucuria" de a cunoaste in mod constient "paradisul" socialist. Probabil ca unii considera ca nu pot fi interesat de comunism si lustratie, iar altii ca, din cauza varstei, nu am dreptul moral de a-mi spune parerea. Complet gresit. Ma intereseaza subiectul, am studiat aceasta problema si, ca orice cetatean al tarii, pot si am dreptul sa imi exprim o opinie din moment ce traiesc aici si suport si eu consecintele trecutului comunist al Romaniei. Eu nu consider "dosariada" o vanatoare de vrajitoare. Despre vanatoare de vrajitoare se poate vorbi atunci cand condamni niste nevinovati, or, situatia celor vizati de lustratie este cu totul alta. Nu cred in mitul turnatorului din datorie sau al Securitatii patrioate. Activistii de partid, ofiterii din Securitate si informatorii lor au participat la instaurarea si mentinerea unei amenintari permanente la adresa tuturor romanilor si nu mi se pare normal sa ne conduca tot ei in democratie. Tocmai de aceea ma dezgusta incercarile diversilor de a fugi de responsabilitati prin prezentarea unor argumente cusute cu ata alba. Sa fie clar: atunci cand vine vorba despre colaborarea cu politia secreta comunista, nu se mai poate vorbi de inocenta, ci doar despre diferite grade ale vinovatiei. Ai colaborat cu Securitatea, atunci ai facut politie politica, indiferent de ce sintagme sunt introduse in legea functionarii CNSAS pentru a scapa diversi cetateni "valorosi" ai patriei. In Securitate nu erau "doar cativa" nemernici care ne terorizau, restul fiind "baietii buni" care isi faceau datoria si ne aparau de inamicii din exte