Ce ascunde actuala stare de confuzie si de ce nu trebuie ratat acest moment Revelatii dureroase, deconspirari partiale, verdicte aproximative tind sa arunce in derizoriu lupta pentru deschiderea arhivelor comunismului romanesc si au reusit deja sa semene o periculoasa confuzie. Totusi, este mult prea devreme sa se faca un bilant al actualului proces, fiind astfel discutabila concentrarea pe efectele sale imediate si subiective, vizibile in mass-media, si nu pe cauzele obiective si pe posibilele sale consecinte politice. in plus, se invoca faptul ca deschiderea arhivelor Securitatii este tardiva si ca aceste dosare au fost amputate, in puncte esentiale, de-a lungul tranzitiei, lucru perfect adevarat, dar departe de a fi un argument valid impotriva deschiderii arhivelor, el trebuie indreptat impotriva celor vinovati de aceasta intarziere si de distrugerea unor probe dintr-un eventual proces al comunismului. Si cum ii putem gasi pe vinovati altfel decat prin deschiderea a ce a mai ramas din arhiva, prin incercarea de reconstituire a ce s-a distrus si prin clarificarea responsabilitatilor? Cum putem macar sa limitam numarul celor santajabili si sa-i identificam pe beneficiarii mutilarii dosarelor, daca nu tocmai prin amplificarea procesului de deschidere a tuturor arhivelor produse de regimul comunist si luate ostatice de cel postcomunist? Trebuie deci sa plecam de la premisa ca jumatatile de adevaruri care ni se prezinta, tristul spectacol dat de diversi oameni politici, dar si de institutii ca SRI si CNSAS, ne ajuta sa intelegem unde se afla institutiile regimului nostru politic, cat de partial a fost procesul de democratizare si cat ne costa lipsa unei curatiri a clasei guvernante inca din 1990. Daca atunci vinovatii erau numai cei care sprijinisera, in diverse forme, regimul totalitar, acum vinovatia trebuie sa tina cont si de responsabilitatile privind evenimentele