IPS Bartolomeu Anania ne-a trimis spre publicare un fragment din memoriile sale, care vor aparea la cinci ani dupa moartea sa.
Bartolomeu (Valeriu) Anania a suferit prima arestare in vara lui 1941 in contextul inmormantarii unui legionar notoriu pe atunci, fara sa fi fost participant efectiv la eveniment. Dupa trei saptamani a fost eliberat fara nicio pedeapsa, dar in cazierul sau a ramas fisa cu calificativul „legionar”.
„O eticheta de care, orice-ai face, nu scapi toata viata”, spune Mitropolitul. In luna iunie 1946 a condus greva studenteasca antirevizionista si anticomunista, dupa care a urmat un sir lung de arestari si expulzari. In 1958 este condamnat la 25 de ani munca silnica. Trece prin tot sistemul concentrationar, inclusiv prin Aiud si este eliberat in 1964, odata cu amnistia tuturor detinutilor politici.
Memorii inedite
„Doamne, ce mai aveau cu mine?”
Fragment (paginile 384-389) din manuscrisul „Memorii” al lui Valeriu Anania (devenit Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu al Clujului), redactat in 1973-’74 in Detroit, Michigan, Statele Unite ale Americii. Intertitlurile apartin redactiei.
„Intr’un foarte tarziu si o foarte de dimineata am fost varat intr’o camera de ancheta, la demisol1, si lasat sa astept. Doamne, ce mai aveau cu mine?
Mi s’a adus acolo gamela cu cafea2 si felia de paine. Apoi a venit un ofiter, mi’a pus pe masa multe coli de hartie, creion, tigari si mi’a spus ca trebuie sa scriu tot ce n’am declarat la ancheta. Daca mi se toceste creionul, sa bat in usa si sa cer sergentului sa mi’l ascuta.
- Am declarat tot, nu mai am nimic.
- Te mai gandesti. Timp ai, liniste ai, nu te grabi, nici noi nu te grabim. Tot ce n’ai spus!
Vreme de patru ceasuri nu m’am atins de creion. Pentru masa am fost dus in celula, apoi incuiat din nou in acea camera. Nici in restul zilei n’am scris nimic. Seara a venit ofi
