Totul incepe cu un mic film in film: prostituata Margo si-a cumparat o camera video si isi face un fel de jurnal in imagini. E un moment simbolic, care semnifica, intr-un fel, intoarcerea personajului catre sine. Camera video si moartea mamei o fac sa isi dea seama de mizeria morala in care traieste si sa ia atitudine - incet, greu si cu hopuri.
Dar, de fapt, totul depinde de perspectiva si chiar numele pesonajului principal poate fi un exemplu. "Margo" poate fi o regina sau doar diminutivul Margaretei din Sovaca. Iar "filmul" ei poate fi doar joaca unui amator sau o incercare de a se regasi.
Ioan Carmazan e cunoscut in primul rand pentru filmul din 2003, "Raport despre starea natiunii", al carui scenarist si regizor a fost. De data aceasta insa povestea i-a fost adusa de scenaristul George Dogaru, inspirat de viata unei fete dintr-un camin studentesc. "Margo este un film despre jocul cu viata. (...) Sansa este undeva pe langa noi, ii dam cu piciorul, mai vine, ii mai dam o data cu piciorul...", spun ei.
Margo nu e o prostituata de rand, dar nici nu a ajuns la "statutul de lux". E o fata de la tara, fortata de tatal vitreg sa se prostitueze, ceea ce poate ii usureaza decizia de a se lasa de "meserie".
Nici sentimental nu e complet pierduta - desi nu a mai dat pe acasa de ani de zile, are nostalgia familiei si isi cumpara din cand in cand animale din plus.
Dar Margo nu e singurul personaj care merita atentie. Si celelalte sunt bine conturate - de la prietenele ei, la indragostitul insistent (Marius Vizante) sau cele doua surori. Dar deliciul il face "cuplul" Alexandrina Halic - Marius Vizante (mama de treaba, dar dominatoare si fiul holtei, fotograf la o revista pentru femei).
La fel, travestiul introdus in scena la inmormantarea in sat. Si, in sfarsit, actorii reusesc sa nu para actori. Dincolo de personajele principale, se remarc
