Exact cand ar avea cu totul altceva de facut si ar trebui sa pregateasca tara pentru socul integrarii, caci soc va fi dupa ce se vor stinge artificiile, politicienii nostri si-au gasit o noua preocupare - reforma constitutionala.
De pe malul Marii Negre, Emil Boc le dadea duminica o replica incropita la repezeala liberalilor: daca vreti reforma, spunea liderul PD, atunci sporiti puterile presedintelui, caci este singurul ales prin vot direct, ceea ce-i confera o legitimitate democratica superioara primului-ministru.
Ideile domnului Boc nu faceau parte dintr-un proiect coerent, ci erau doar o salva de avertisment lansata la adresa colegilor liberali, reuniti si ei pe litoral, dar la cateva zeci de kilometri mai spre nord.
Se stie ca PNL a avansat deja un proiect de reforma constitutionala care reduce la minimum prerogativele prezidentiale concentrand toata puterea-n mainile primului-ministru, care nu este ales direct.
Mai mult, prim-ministrul si echipa sa sunt protejati si de controlul parlamentar! Pe scurt, un proiect facut sa-i placa premierului si sa-l irite pe presedinte. Nepregatiti pentru astfel de dispute ideologice, PD-istii au reactionat prin schita de propunere formulata de Emil Boc.
Hotarat lucru, Constitutia noastra s-a pretat de la inceput pentru astfel de dispute. Nascuta cu malformatii congenitale, ea a purtat din start pecetea lui Ion Iliescu si o mai poarta si acum. Pentru domnul Iliescu nu era important sa se implice in treburile concrete ale tarii, ci sa se situeze deasupra lor lasand toate deciziile executive, care erodeaza popularitatea, in seama primului-ministru.
Din inaltimea sa, presedintele putea oricand sa arunce sageti otravite catre guvern, asa cum s-a intamplat in timpul guvernarii Nastase. Ion Iliescu si-a exercitat puterea politica prin jocuri de culise si control e
