Expresia a ieşi la interval (sau pe interval) cu ceva, cu sensul "'a oferi sau a propune (ceva)" este, cred, destul de răspîndită în limbajul familiar-argotic actual. Semnificaţia sa nu este totuşi una previzibilă, transparentă, imediat sesizabilă prin raportare la sensurile generale de dicţionar ale cuvîntului interval (,distanţă în timp între două fenomene, între două perioade, între două evenimente consecutive; răstimp"; "'distanţă în spaţiu între două puncte, între două lucruri", în DEX) - şi cu atît mai puţin la cele specializate, din matematică (,ansamblu de puncte, de numere cuprinse între două valori date") sau din muzică (,diferenţă de înălţime între două sunete muzicale", ibidem). Se întîmplă de multe ori ca o expresie să se constituie pornind de la o situaţie minoră, marginală; înainte de a presupune un proces complex de evoluţie semantică, e de folos să cunoaştem cît mai multe detalii de viaţă cotidiană din mediile argotizante. În cazul de faţă, soluţia etimologică - posibilitatea ca termenul interval să intre în expresia citată - vine aproape cu certitudine din limbajul închisorilor. Intervalul pe care poţi ieşi nu este o noţiune abstract filosofică, ci una extrem de concretă: spaţiul dintre paturi, din dormitoarele camerelor comune. Acţiunea cea mai comună petrecută în acel spaţiu fiind bătaia, gestul de a ieşi pe interval (sau la bătaie) are, simbolic, valoarea de provocare...

Are loc astfel (ca şi în cazul adjectivului penal) un proces interesant de pătrundere a neologismelor culte în lexicul şi frazeologia argotică, prin intermediul limbajului juridic sau administrativ cu care deţinuţii vin în contact. Cuvintele închisorii sînt folosite de argotizanţi, prin extindere, şi în afara ei, în spaţii publice considerate, în mod similar, de recluziune şi constrîngere (armata, şcoala) şi, prin analogie, chiar în alte situaţii ale vieţii cotidien