La data scrierii acestor rînduri, Maşinile n-au intrat încă în România. Filmul Maşinile (Cars, lungmetraj de animaţie) nu poate fi văzut pe ecranele patriei decît ca trailer; dar e deja prilej de promoţii şi acţiuni comerciale pentru copii în comerţul capitalist. După modelul unui lanţ trofic cu care ne-am obişnuit, anticiparea alimentează succesul filmului ce va să vină, care la rîndul lui va inspira consumul de hambugeri şi cosmeticale cu surprize. Industrie, frate! Globalizare, tată! Şi, mamă, ce mai profituri!
Experţii în istoria cartoon-ului au observat: povestea simpaticelor maşinuţe umanizate - cu ochi din parbrize, sprîncene din ştergătoare şi gură din mască de radiator - este inspirată de un desen animat din 1952, One Cabâs Family ("Taximetru şi ai lui" - s-ar putea traduce). Era tot o fabulă cu automobile vorbitoare, gesticulînd şi reacţionînd ca nişte oameni. Aceeaşi tipologie de maşinuţe personificate, care privesc cu parbrizul, zîmbesc din radiator şi gesticulează cu toată caroseria... Aceeaşi intrigă bazată pe ambiţia vitezei, caracteristică auto-moto care, prin reciprocitate, îi animă pe oamenii din carne şi oase. Diferenţa majoră e la nivel de realizare. Scurtmetrajul lui Tex Avery de acum jumătate de veac îi poate apărea spectatorului contemporan ca un simplu crochiu în 2D al elaboratei producţii Disney-Pixar. Epigonism? Fără îndoială. Plagiat? În nici un caz. Artizanii 3D-ului, care au reanimat ideeea maşinuţelor vorbitoare, sînt fani declaraţi ai lui Tex Avery. Secvenţa cu tractarea maşinii accidentate din Cars - din cîte se comentează - face cu ochiul în mod evident către secvenţa similară, ca trasă la indigo, din One Cabâs Family. Un tribut marelui Tex, desigur, cel care a influenţat animaţia modernă în chip decisiv. Tex Avery (1908-1980), aşezat de unii specialişti alături Walt Disney şi Chuck Jones, a avut o carieră fără noroc, c
