Asteptarile jurnalistilor veniti in numar mare la Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor au fost rapid dezumflate de Nicolae Manolescu: dezbaterea cu tema Scriitorii si securitatea nu si-a propus sa arunce pe masa presei, a opiniei publice dosare, de urmarit sau urmaritor, ale scriitorilor. Dar, a subliniat presedintele breslei scriitoricesti, nici nu trebuie inteleasa ca fiind abordata, tratata ca un subiect la moda. In fine, aceasta intalnire de la sfarsitul lunii august a fost doar prima dintr-un proiectat sir de alte dezbateri. Daca nu am aflat nume si fapte, am reusit sa decelam cateva interesante idei, unele pronuntate intaia oara, dupa stiinta mea, dupa 1989, altele care merita o discutie dincolo de cadrul formal al unei dezbateri sau al unui simpozion.
ASadar, sub amenintarea unor nori grei si cenusii care au adus noaptea mult mai devreme decat ne obisnuiseram sa apara ea in august, intr-un oras care la astfel de vremuri pare a reedita atmosfera anilor '80 - gri, mohorat, urat, inospitalier -, spectrul securitatii trece din media pe strazi. Multimea de informatorii - ce curge in valuri dinspre politicieni, preoti, sportivi, jurnalisti etc. - face aerul irespirabil. Crezi sau nu crezi intr-o conspiratie, intr-un scenariu al "dosariadei", nu te poti abtine sa nu observi ca mecanismul ei aleatoriu, venirea in valuri, amestecul dintre zvonuri si adevaruri, confuzia adesea intre urmarit si urmaritor, decelarea intre note informative cu caracter patriotic si delatiuni de atac la demnitatea umana creeaza un sentiment de teama. Este mai intai de toate teama omului cinstit, nepatat ca nici de data aceasta nu se va afla adevarul. Teama ca in acest navod vor fi prinsi pestii cei mici si vor scapa iarasi crapii cei mari. Teama ca din nou, pas cu pas, se va ajunge la un fel de culpabilizare a tuturor pentru a a nu mai fi nimeni vinovat. Teama de a nu afla c
