- Diverse - nr. 177 / 8 Septembrie, 2006 Gres, greseala, ingreuia, ingreuna De la verbul a gresi, un derivat regresiv este substantivul gres, invechit si regional avand si pluralul gresuri, in limba actuala, gres, figureaza mai ales in locutiuni si expresii, sensul este: greseala, eroare. A da gres, a nu nimeri tinta, obiectivul ochit; a nu izbuti intr-o actiune, intr-o intreprindere. Expresia invechita: A-i da (cuiva) gres, a-i imputa (cuiva) ceva, a gasi vinovat (pe cineva). A nu avea gres (regional), a nu constitui o greseala, a nu aduce vatamare, a fi nimerit. Pentru sensul: a gresi tinta: "Ochiul si cu mana nu pot sa dea gres?" (Al. Odobescu). Pentru a se insela: "A cercat si el sa vada de-a putea trece podul cu ochii inchisi si n-a dat gres" (Basm popular). Fara (de) gres, fara greseala, fara defecte, bine, perfect, fara a comite vreo eroare. "Mantuia de spus pe de rost, rapede si fara gres, toata istoria Vechiului Testament (I. Creanga). "Nu inteligenta, ci ceva mai adanc arangeaza totul cu o simtire sigura, fara gres" (M. Eminescu). Derivat de la verbul a gresi este substantivul greseala (nu gresala), la plural, greselile (nu gresalele), genitiv-dativ articulat: greselii. Fara greseala, perfect; din greseala, fara voie, involuntar, neintentionat. Cu sensul pacat, M. Eminescu foloseste varianta greseala: "Pe Hristos sa-l iei de mire / Imbracandu-te-n vesmantu-i, / Lepadand viata lumii, / Vei spasi greseala mumii / Si de-o crima tu te mantui". Gresit, gresita (invechit si regional), care este vinovat pentru o greseala savarsita. Exista un cantec popular: "Nu esti mandra vernica / sa intri-n biserica / ca biserica-i sfintita / si tu, mandra esti gresita". De la greoi, sunt derivate perechi care au acelasi inteles. A (se) ingreuia si a (se) ingreuna, a (se) face mai greu, figurat: a produce sau a avea o senzatie de greutate, de apasare. I se