Banca centrala duce de cativa ani, singura, o lupta continua cu inflatia, cu expansiunea deficitelor, cu explozia creditarii. In ultima vreme, BNR ocheste cu inversunare creditarea. Rezerve minime impuse bancilor majorate in repetate randuri, dobanda de politica monetara majorata si ea, reguli restrictive impuse bancilor si populatiei. Toate sunt masuri destinate reducerii nivelului de creditare in Romania. De altfel, banca centrala nu face nici un secret din intentiile sale "criminale", oficiali ai BNR declarand in repetate randuri ca expansiunea creditarii trebuie limitata cu orice pret. Numai ca economia unei tari este, din multe privinte, similara unui ecosistem natural. Exista de altfel si teorii potrivit carora economia este mai degraba o stiinta care tine de latura umanista decat de lumea stiintelor exacte. Atunci cand asupra unui ecosistem se actioneaza cu masuri impotriva mersului natural al lucrurilor, se pot intampla doua fenomene: acel ecosistem dispare pur si simplu sau... se adapteaza. De multe ori formele de adaptare sunt profund nocive. In orice societate de consum, cu atat mai mult in Romania proaspat iesita din comunism, expansiunea creditului este un fenomen perfect natural. Banca centrala a intervenit, violent, in mersul firesc al lucrurilor. Intr-o prima faza elemente componente ale "ecosistemului" financiar bancar romanesc au disparut. Lucru apreciabil, de altfel, in conditiile in care majoritatea bancilor care au dat faliment nu erau altceva decat jocuri piramidale sau sursa de finantare nerambursabila pentru un grup restrans de "oameni de afaceri". Cei care au ramas insa, alaturi de cei care au venit dupa "apocalipsa" s-au adaptat schimbandu-si infatisarea si felul de a actiona in functie de reglementarile BNR. "Urmare a reglementarilor BNR, am inregistrat o parte din credite direct la banca-mama", recunostea recent presedintele unei important