Asa e soarta romanilor: cand sa se entuziasmeze si ei pentru un nobil ideal, ghilotina rece a realitatii le cade peste grumaz.
Dupa ce, o vara intreaga, tema scoaterii pe farasul moralei a politicienilor turnatori a dat sperante ca, in sfarsit, aerul prafos din palatele Puterii se va improspata, dezbaterile din Parlament la Legea controlului averilor demnitarilor au readus damful fetid din subsolul politicii romanesti. In locul reformei morale asteptate de naivi, acelasi putregai al intereselor si privilegiilor personale.
Legea pentru infiintarea Agentiei Nationale de Integritate ar fi trebuit sa iasa inca din vara, inainte de vacanta parlamentara. N-a fost sa fie (timp, vointa, dorinta - nu mai conteaza).
Dezbaterile au fost reluate miercuri, in Comisia juridica a Camerei, unde, din primele minute, s-a compus o coalitie isterica UDMR-PC-PSD-PRM care a inceput sa sara cu picioarele pe textul proiectului, pana cand l-a scuturat complet de continut.
Rezultatul: un act normativ flescait, fara nici o legatura cu ceea ce trebuie sa fie legea taioasa a deconspirarii imbogatirii prin coruptie, abuzuri si furtisaguri. Ocupati cu cealalta deconspirare, a trecutului securisto-comunist, aproape ca uitaseram cat de eficienti pot fi parlamentarii romani cand e vorba de a-si apara bogatia si nevoile si neamurile.
Amendament dupa amendament, in doar doua zile de discutii fructuoase, toate prevederile sanctionatorii si cele care permiteau o reala verificare a averii demnitarilor au fost jumulite, lasand locul unei legi mai inofensive chiar si decat actualul act normativ.
Daca asa va ramane si dupa votul in plen, Agentia Nationala de Integritate ar trebui sa aiba ca prima sarcina organizarea unei ceremonii de scuze publice, insotite de inmanarea unui trofeu reparatoriu, pentru Dan Ioan Popescu, primul si singurul
