Doi remarcabili pictori din Lugoj (dar apartinand de filiala UAP Timisoara), Constantin Raducan si Flora Raducan - tata si fiica -, au venit in Bucuresti, impovarati ca doi montagnarzi, ca sa-si sarbatoreasca ziua de nastere. Unul 60, celalalt 30 de ani. Ceremonialul desfasurandu-se, evident, in cadrul unei ample expozitii selective din creatia ultimilor ani a celor doi. La Galeria "Apollo". Unde nu-I astepta nimeni de la departamentul specializat al Centralei UAP. Unde instalatiile de panotare (stangi, carlige culisante, gute) sunt la limita de casare. Unde sistemul de iluminat (becuri, lampi directionale) este practic inutilizabil si unde doar bunavointa galeristei mai improvizeaza obligatiile de gazda. Cu o asemenea gestionare a salii de expozitie, cea mai importanta din reteaua actuala a UAPR, ridicarea pe simeze in timp optim a 60 de tablouri se transforma intr-o umilitoare odisee.
Si, totusi, artistii lugojeni si-au deschis expozitia, si-au anuntat colegii si prietenii, s-au "intretinut" din greu cu nelipsitii piscotari, i-au omenit ca niste adevarati amfitrioni pe cei ce au catadicsit sa le onoreze evenimentul, nadajduind ca protipendada culturala bucuresteana le va rasplati in vreun fel stradaniile. Apoi, au plecat...
Ce au lasat in urma ? O foarte temeinica reuniune de creatii picturale, ce le confirma valoarea si pune inca o data in evidenta adevarul ca natura artistica autentica razbeste indiferent de coordonatele geografice unde se manifesta. Constantin Raducan este un nume important si unanim respectat in actualitatea noatra artistica. E drept, referirile la creatia sa se fac arareori si doar cu "sotto voce". Dar nu neaparat numai din pricina zgarceniei comentatorilor. Pur si simplu, persoana in discutie nu are alura de VIP. Dupa cum nici Flora Raducan nu are. Doua fiinte total daruite vocatiei si idealurilor lor artistice, introvertite,
