In ziua de 25 august 1967, Vasile si Maria Udrea, doi parinti din comuna Halchiu de langa Brasov, au reclamat Directiei Militiei Regiunii (DMR) Brasov disparitia in conditii suspecte a fiicei lor Corina Udrea, in varsta de 20 ani, studenta.
Fata fusese la mare impreuna cu o sora a sa, casatorita in Bucuresti, pe nume Viorica Sorescu. In ziua de 5 august 1967, Viorica isi condusese sora la Gara de Nord care se urcase intr-un accelerat de Brasov si de atunci Corina disparuse fara urma.
Reclamatia a fost repartizata spre solutionare capitanului Sabin Filip din cadrul Serviciului Judiciar care raspundea de aceasta linie de munca.
Declansarea verificarilor In vara anului 1965, Corina Udrea a absolvit liceul in Brasov si in toamna aceluiasi an a intrat la Institutul Pedagogic cu durata de 3 ani, din Brasov, unde urma Facultatea de Fizica-Chimie.
In perioada studentiei locuia la caminul studentesc nr. 3, camera 108, din Strada Memorandumului nr. 16. In vara anului 1967, fiind studenta in anul II, a ramas restantiera la doua materii, urmand sa se prezinte la examene in luna septembrie.
Ea incepuse demult viata sexuala si frecventa barurile si cafenelele din orasul Brasov unde consuma bauturi alcoolice si fuma tigari straine in anturajul barbatilor pe care ii cunostea ocazional.
In ultimul timp intretinea relatii intime cu Alin Ivascu, un student in anul V la Institutul Politehnic din Brasov. Acesta era cazat la caminul institutului si era singur la parinti, care domiciliau in comuna Sarata Monteoru, judetul Buzau. La sfarsitul lunii mai 1967, Alin Ivascu a fost cu Carmen la parintii acesteia din comuna Halchiu unde au stat trei zile. Parintii lui Carmen nu l-au placut pentru ca bea si fuma mult, iar fata de disparuta avea unele iesiri obraznice.
La sfarsitul lunii iunie 1967, Corina Udrea urma sa plece impreuna cu colegele sale intr-
