Este adevarat ca 11 septembrie 2001 a fundamentat, asa cum nu se mai intimplase de foarte multa vreme, un ansamblu de schimbari rapide si, probabil, durabile. A vorbi despre o "revolutie" ar fi, insa, o exagerare. O zi care va dainui vesnic in infamie - asa se exprima presedintele Franklin Delano Roosevelt despre ziua de 7 decembrie 1941, dupa ce avioanele japoneze bombardasera Pearl Harbor (Hawaii), atragind America in razboi. La fel este si va fi privita de americani ziua de 11 septembrie 2001. Sint putine asemanari si foarte multe deosebiri intre cele doua cazuri. Tentativa de a le pune pe acelasi plan poate fi, pina la un punct, utila, insa ea nu serveste decit in mica masura analistilor de politica internationala. Contextul razboiului impotriva terorismului a fost unul cu totul nou, astfel explicindu-se si tendinta de a privi 11 septembrie drept o veritabila revolutie in raporturile internationale. Aceasta viziune a fost mult mai raspindita in rindurile jurnalistilor si ale publicului larg, decit in interiorul comunitatii stiintifice de relatii internationale. Este adevarat ca 11 septembrie 2001 a fundamentat, asa cum nu se mai intimplase de foarte multa vreme, un ansamblu de schimbari rapide si, probabil, durabile. A vorbi despre o "revolutie" ar fi, insa, o exagerare. Dupa atentate s-a facut simtit un anumit tip de parteneriat la nivel global, intre state. Condamnari ale actelor teroriste au venit din Europa occidentala si Rusia, din China si Africa Neagra, din America de Sud si lumea islamica. In cazul acesteia din urma, elitele - fie ele militare, laice, traditionaliste sau chiar religioase - au condamnat, de regula, atentatele. In multe tari, insa, populatia a sarbatorit pe strazi. Nu este deloc clar daca am asistat la o veritabila raliere a societatilor islamice, in profunzimea lor, la condamnarea internationala a terorismului Al Qaeda. Am avut parte de un