Erau pâna nu demult o familie cu o situatie materiala modesta. Dupa inundatiile din primavara insa, au ajuns la limita saraciei. Constantin Nicolaescu este om de serviciu la Scoala din satul Plosca, iar Marinela, sotia lui, este casnica, isi creste cei cinci copii. Cel mare are 17 ani, iar restul au vârste cuprinse intre 13 ani si opt luni. Aveau o casa construita cu mari eforturi financiare. Reusisera sa isi ridice locuinta visata, cu trei camere, isi cumparasera câte ceva prin casa, aveau o gospodarie frumoasa cu pasari si animale. Cosmarul prin care au trecut i-a ruinat, au ramas doar cu hainele de pe ei si cu câteva lucruri pe care acum le pot folosi doar de decor pentru ca nu mai functioneaza. „A treia zi dupa Paste ne-a cazut casa. Era apa de un metru in curte, iar in casa toate lucrurile pluteau. Copilul cel mic avea atunci doar trei luni... A fost infiorator, cu apa de jur-imprejur, oamenii disperati, animale inecate... Am trait clipe de cosmar, iar acum, o data cu venirea toamnei, groaza patrunde si mai mult in noi. In fostul grajd, in care ne tineam animalele, am asezat un pat primit de la oameni, un aragaz si doua icoane. Pe jos este pamânt, iar zidurile au crapaturi in ele. Atât mai avem, nici macar haine de schimb pentru copii nu am. Din casa a ramas doar o gramada de lemne, iar din mobila o stiva de blani“, a povestit Marinela Nicolaescu. „Mâncarea de la primarie este stricata“ Imediat ce intri in ograda familiei Nicolaescu esti intâmpinat de copiii care cauta cu ochisorii lor tristi o raza de speranta, o mângâiere sau o hainuta de pomana. Sunt mici, slabi, murdari, in haine ponosite de atâta spalat si purtat, cu fetele si mânutele pline de praf. Copiii cei mici sunt bolnavi, au racit umblând doar cu o bluza pe ei, cu picioarele goale prin apa si pamântul imbâcsite. Când deschizi usa grajdului, zaresti intr-un patut, inconjurat de plapumi si toale, micu