Un anturaj de lichele nu-i cel mai rau lucru care ti se poate intampla.

De asta si-a dat seama foarte repede si Andrei C., un tanar crescut de niste parinti exagerat de religiosi, care-l prevenisera sa se fereasca de indivizii simpatici, fiindca orice persoana care nu-i foarte serioasa are vicii. La Aprovizionare, toti cei cinci colegi ai lui Andrei C. erau niste hahalere, dar simpatici foc. Munceau doar cat sa nu fie dati afara, si-n rest nu faceau altceva decat sa bea si sa palavrageasca despre femei si ciubucuri. Intr-o saptamana, Andrei C. a trait toate temerile unuia esuat intr-un mediu contaminat cu un virus care nu iarta, dar care realizeaza repede situatia. Daca tot n-ai nici o sansa, macar cat traiesti sa te simti bine. Asa o duceau noii sai tovarasi de munca, se simteau bine si cand le mergea rau. Patronul nu-i platea cu lunile, firma mergea si nu prea mergea, insa pentru ei cheful de sambata seara era sfant. Ma rog, cata sfintenie poate sa incapa intr-o betie cu curve si hoti de masini, care-si plasau piesele recuperate de pe Mercedes-uri si BMW-uri prin serviciul Aprovizionare. "E de incredere?", au intrebat hotii de masini in prima sambata, cand Andrei C. si-a zis fie ce-o fi si s-a dus la petrecerea golanilor lui. "Da’ de unde!", au raspuns veseli nevoie mare acestia, ca si cum cooptarea in grup a unui turnator ii indreptatea sa-si largeasca afacerile invitand la bairam si cativa spargatori de vile de-ale barosanilor. "Cine mai e azi de incredere?", au adaugat ei si acesta a fost tot examenul. Fiindca petrecerea era si un examen. Gasca vroia sa stie cat tine Andrei C. la bautura si la tarfe, iar el, desi avea tot timpul in fata ochilor mutrele grave ale parintilor si ale celorlalti bigoti de la Biserica Sf. Anton, s-a descurcat binisor. S-a facut crita dupa numai un ceas si cand s-a trezit sa bea apa, le avea langa el despuiate pe Lenuta si pe F