FOLCLOR Uneori, rostirea numelui poate fi un pericol. Alteori, un nume se poate imbolnavi.
Si atunci apare pe scena celalalt nume. Sanatos. Salvator. In vechime, romanii, cand isi botezau copiii, le puneau doua nume. Tocmai pentru ca, la un moment dat, putea sa apara boala, blestemul, nenorocul.
Atat grecii, cat si romanii nu le dadeau noilor nascuti numele zeilor adorati. Se temeau sa nu-i supere si sa se razbune pe ei.
TEMERI. Cam asa au procedat si romanii. Pana la inceputul secolului al XX-lea: evitau sa pronunte numele divinitatilor precrestine in zilele lor de celebrare din calendarul popular. Daca trebuia, numele lupului se pronunta la Filipi Gadineti. Iar numele ursului se spunea la Streteni , dar cu alte formule: "Al batran, martin, mos".
Crestinismul a schimbat aceasta viziune. A considerat ca prin simplul act de atribuire a numelui sfantului celebrat in ziua nasterii pruncului, sau in zilele apropiate de acest eveniment, se poate obtine protectia divina pentru noul nascut, ne spune profesor Ion Ghinoiu.
CRESTINI. "Onomastica romaneasca, precumpanitor crestina, este, in acest sens, o confirmare. Dar regula nu a fost in totalitate respectata. Va dati seama cum ar fi aratat astazi tezaurul nostru onomastic, componenta importanta a identitatii nationale, daca preotii ar fi impus, cum de altfel, unii au si incercat uneori prin actul botezului, o serie de nume straine lexicului si realitatii romanesti, care populeaza calendarul autohton."
Asa ca, in aceasta idee, iata cateva exemple: fetele nascute la 25 iunie ar fi urmat sa se numeasca Frevonia, cei nascuti la 13 mai s-ar fi numit Glicheria sau Serghie, la 29 aprilie Cizic sau Memnon, la 3 martie Eutropie, Cleonic sau Vasilisc si asa mai departe (dupa cum apare in Calendarul crestin ortodox, din 1998).
Fara indoiala, numele sfintilor crestini au cea mai mare circulatie
