In Mangalia, pe tot parcursul verii, au aparut, la colt de strada, zeci de cersetori - unii „localnici“, altii, dimpotriva, veniti la malul marii atrasi de mirajul obtinerii unor bani nemunciti. Multi sunt minori, au abia cativa ani. Nu merg la scoala, dar stiu sa numere banii mai ceva ca adultii.

Inainte sa treaca la atac, sunt instruiti de parinti - care, de altfel, ii si supravegheaza la cativa pasi distanta, nu pentru ca le-ar pasa ca ar putea fi agresati, ci pentru ca micutii sa nu isi doseasca vreun ban pe undeva si sa nu ii „predea“ direct lor.

Desi ii intalnesti la orice colt de strada sau direct pe plajele litoralului - pe care le cutreiera ore in sir, in soare, fie incercand sa iti vanda cate un suvenir ieftin, fie apeland direct la mila turistilor si localnicilor (care deja s-au cam saturat de ei si ii mai apostrofeaza), micutii cersetori sunt atent supervizati de adultii care le-au dat viata, dar care nu scapa ocazia sa ii exploateze la maximum.

Acestia stau, de obicei, la cativa metri distanta, ii observa atent, iar inainte sa ii trimita la cersit le fac instructajul: „Sa zici ca sora-ta e bolnava si nu avem bani de siringi sau de pastile“, o auzi pe tuciuria din colt, o obisnuita a centrului Mangaliei, cu trei copilasi agatati de fustele largi, in culori vii.

Micutii se conformeaza - se impasite pe raza de observatie a mamei - unul intra intr-o cofetarie de fite de alaturi, unul direct pe strada, dar la ceva distanta de mama, care ramane si ea in focul actiunii, cu cel mai mic dintre copii in brate.

In cateva minute, desi sunt blagosloviti cu ceva invective printre dinti de catre unii trecatori deja agasati de insitentele copiilor si „mamei“, toti au pumnii plini de maruntis sau chiar ceva bani din hartie (turistii pica cel mai usor in pla