N-ai nevoie de cine stie ce agerime ca sa-ti dai seama ca lupta impotriva coruptiei a murit. A murit inainte de a incepe. Pentru ca tot ce a fost asezat pana acum sub acest semn poate fi numit oricum: lupta impotriva adversarilor politici, dar si lupta impotriva gandacilor de Colorado, lupta impotriva comercializarii chilotilor de second hand. In nici un caz, lupta impotriva coruptiei. Sunt multe cauze ale acestui esec rasunator al Aliantei D.A. si al lui Traian Basescu indeosebi.
Cauza de fond ramane insa dupa opinia noastra politizarea luptei impotriva coruptiei. Intr-un eseu intitulat Pentru o istorie a coruptiei la romani din volumul doi al Istoriei ca telenovela, subliniam ca toate noile regimuri din destinul Romaniei moderne si-au asumat in sunet de fanfara lupta impotriva coruptiei.
Toate au esuat in aceasta misiune. Motivul? Lupta impotriva coruptiei a fost fumul colorat sub protectia caruia partidele si politicienii au cautat sa-si elimine adversarii. Aceasta folosire a luptei impotriva coruptiei ca pretext de doi bani pentru a rezolva interese politicianiste a luat proportii grozave sub regimul zis si Portocaliu. Iar ceea ce a inlesnit fenomenul a fost proclamarea prin lege a dependentei Parchetului General si a DNA de ministrul politic al Justitiei.
In vara lui 2005, Guvernul Romaniei isi asuma raspunderea pentru un Pachet de legi intitulat al Justitiei si al Proprietatii. Printre alte nazbatii din Pachetul Justitiei se afla si aceasta: prin modificarea articolului 53 al Legii nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, procurorul general, primadjunctul si adjunctul acestuia, procurorul general al DNA, adjunctul acestuia, procurorii-sefi de sectie ai acestor parchete, procurorul-sef al DIICOT si adjunctii acestora erau numiti de presedintele Romaniei la propunerea ministrului de Justitie, cu avizul consultativ al CSM. Pana in acel moment
