Gavrila Ghilea(Foto: Gazeta de Oradea)
Bogatiile naturale sunt un dar nepretuit care au transformat Romania, secole de-a randul, intr-o tinta a grupurilor de interese economice a multor tari puternice ale Europei si nu numai. Saracita constant de propriile resurse zamislite la facerea lumii, mica tara aflata la confluenta sferelor de putere a fost cand un factor tampon, cand unealta folosita de unii impotriva celorlalti.
Indiferent de situatii, insa, de fiecare data istoria s-a repetat: mii de milioane de tone din resursele naturale ale Romaniei au luat calea altor tari. Bihorul, unul dintre cele mai fericite judete ale tarii din punct de vedere al bogatiilor solului si subsolului, a fost saracit constant de zestrea sa cea mai de pret.
Fie ca este vorba despre zacamintele de uraniu si metale rare din Baita - cel mai mare din Europa - care vreme de 12 ani a luat drumul Rusiei, fie ca discutam despre discutam despre zacamintele de titei, cele calcaroase (andezit, marmura), balastru ori nisip, povestea s-a derulat repetitiv dupa acelasi calapod.
Practic, comparativ cu anii dinainte de 1989, cand resursele minerale exploatate haotic ajungeau dincolo de granite, imbogatind afaceristii straini, situatia nu s-a schimbat prea mult. Acum se exploateaza la fel de haotic, iar de imbogatit se imbogatesc hraparetii nostri. Care saracesc la greu zacamintele naturale si, ajutati de o legislatie labila, fac miliarde pe seama Statului Roman.
Unul dintre acestia este chiar vicepresedintele Consiliului Judetean (CJ) Bihor, Gavrila Ghilea. Balastiera acestuia, postata pe un teren bogat in zacamant de balastru, in perimetrul limitrof Vamii Bors, produce anual 100.000 de metri cubi (mc) de agregate (balastru sortat) extrase din cele doua lacuri.
Asta doar dupa cum se lau
