- Diverse - nr. 178 / 11 Septembrie, 2006 La inceput de mileniu III, care se profetea ca va fi religios sau nu va fi deloc, cum inca isi derula calendarul, putand accepta prin aceasta ca a inceput suprematia religiosului, am gasit de cuviinta sa initiez un concurs de poezie religioasa la Targu-Mures, poate singurul din tara de acest fel, la acea data. Poezia religioasa reclama, daca luam in calcul exilul sau de o jumatate de veac, si recuperare, si reabilitare, si ... promovare. Poezia religioasa a fost, in opinia mea, un gen literar in suferinta, mereu considerat de rangul doi, dintr-o neintelegere a menirii acestui gen, din inversarea termenilor definitorii _ credinta si/sau valoare. Tema a subordonat esteticul si, de aici, lantul slabiciunilor. Nici marii critici nu au dat foarte mare atentie literaturii religioase romanesti, desi scriitori importanti ai genului n-au lipsit, de la Nichifor Crainic la Radu Gyr, de la Ioan Alexandru la Daniel Turcea. Si nu putem sa nu luam in calcul faptul ca mari scriitori au abordat acest gen, in fruntea acestora situandu-se Eminescu, Goga, Cosbuc, Arghezi. Poezie religioasa au scris si slujitori ai bisericii, de-ar fi sa amintim doar varful acestei contributii, mitropolitul Bartolomeu Anania, considerat de Liviu Petrescu "Unul dintre cei mai importanti poeti de inspiratie religioasa din literatura acestui veac". Tema nu salveaza insa valoarea si nu e loc de concesii de nici un fel. Bunele intentii ale poeziei religioase nu justifica nonvaloarea, in ecuatia tema valoare intaietate trebuind sa aiba, indiscutabil, valoarea. Pana la urma, in acest context, e un regim ingrat pentru autorii de inspiratie religioasa care au inceput sa se faca auziti intr-un secol, al XXI-lea, religios. Sigur, valorile nu apar peste noapte. Multi au simtit chemare spre aceasta poezie, dovada sunt zecile de grupaje de versuri de la autori din toata tara