GENEZA Multe dintre numele romanesti au origine ebraica. Cele precrestine s-au pierdut.
Fie ca au fost adoptate de la romani sau de la greci, de la slavi sau de la popoarele migratoare, fie ca au constituit o influenta carturareasca, cele mai multe isi au radacinile in religia crestina. In textele biblice, deci in ebraica. Exista si influente germane, maghiare, turcesti si tatare. Se poate vorbi despre patru mari perioade ale dezvoltarii sistemului romanesc al numelor de persoane. Prima, prin romanizare si crestinare, a doua, prin imprumutul unor nume de persoana datorat contactului cu popoarele migratoare, a treia, in perioada medievala, prin influenta dominanta a bisericii ortodoxe, iar ultima, constituita de modernizare.
Pe cale religioasa s-au reluat si s-au pus in circulatie forme vechi de diverse origini, mai ales din ebraica si din greaca.
CRESTINISM. Cateva forme onomastice ebraice din Vechiul si Noul Testament - numele biblice - au fost redate in varianta greaca sau latina prin traducerea textelor sfinte in cele doua limbi. Acestea alcatuiesc nucleul primului inventar de nume religioase introdus pe filiera bisericeasca si carturareasca.
O data cu raspandirea crestinismului a inceput cea de-a doua etapa a numelor din cartile sfinte. Ele au fost purtate de un numar mare de credinciosi, dintre care unii au sporit prestigiul initial al numelor.
Astazi sunt raspandite in toata lumea nume vechi de mii de ani, ebraice. Un exemplu universal este biblicul Iochanam ("Dumnezeu este milos"). Din el au derivat Iohannes si Ioannis in latina, iar in greaca, Ioannes. Ion a fost mereu unul dintre cele mai raspandite nume la romani. Acelasi lucru se poate spune despre toate variantele sale din celelalte limbi ale popoarelor crestine. Numele profetilor erau la fel de raspandite. Din ebraicul Yirmeyah ("Inaltarea Domnului") a derivat latinescul Hie