TATA SI FIU Eugen Ionescu a cucerit lumea cu un nume pe care l-a renegat intreaga viata.
La numai 10 ani, traind intr-un spatiu rural francez, a fost socat de confuzia facuta de o femeie din popor. Fara cultura, taranca frantuzoaica i-a spus ca numele sau este de tigan. Asta pentru ca rromii erau mai cunoscuti pe plan mondial decat romanii, iar cuvantul "romanichel" ("rrom" in limba franceza) are o sonoritate asemanatoare cu "roumain". Eugen Ionescu mentioneaza acest incident intr-una dintre scrieri: "Batrana vagabonda e uimita de numele meu. I se spune ca sunt un copil roman. Ea replica: roman, roman, romanichel, e totuna. Ma supar. Ii spun prostii, o insult. Sunt certat. Am remuscari. Ii cer iertare". Se suparase, pentru ca, dupa nume, era confundat cu un rrom. Refuza stigmatizarea si atribuirea apartenentei la alta etnie.
Mai tarziu, chiar originea romana i-a fost, oarecum, un stigmat. Dupa razboi si-a pastrat numele, insa l-a francizat. S-a despartit astfel de tatal sau, al carui nume era identic si pe care il detesta.
CONFLICT IDENTITAR. Emil Cioran, fostul sau inamic ideologic, se intreba in 1956, pe vremea cand se apropiase de Garda de Fier "Comment peut-on Ãştre roumain?". Au devenit mai tarziu prieteni. Controversatul Emil Cioran afirma ca romanii au o "vocatie a ratarii" si ar trebui sa fie mandri de asta, pentru ca a esua sistematic nu-i chiar lucru usor, cere o intreaga traditie, o lunga ucenicie "Ã lâ...cole des tribus qui sont ...cras...es".
SUNT GENIAL PENTRU CA SUNT ROMAN! Lui Eugen Ionescu i-a lipsit insa intotdeauna aceasta "vocatie". Mai tarziu, intr-o scrisoare catre Cioran din 28 aprilie 1954, Ionescu spunea "sunt genial pentru ca sunt roman". In stilul caracteristic, semnand cu numele romanesc, isi invita prietenul la spectacolul cu Am...d...e, interzicandu-i vreo eventuala parere critica: "Atat ar mai trebui⦠sa nu-t
