- Social - nr. 178 / 11 Septembrie, 2006 ELENA ISPAS In a saptesprezecea zi a lui Florar, anul 1948, la Pogaceaua, sotii Sabin si Axenia Bumbac traiau bucuria ivirii la viata a fiicei lor Elena. O "floare imparateasca", ce se va bucura de o crestere aleasa, acolo, in asezarea de pe Campie, unde Elena, devenita mai tarziu Ispas, prin casatoria ei cu Ioan, isi va incheia studiile primare si secundare si unde va functiona ca profesoara intre anii 1967-1979, absolventa fiind a Facultatii de filologie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj. De o frumusete cuceritoare, blonda Elena va deveni apoi slujitor al cartii, la biblioteca Judeteana Mures, pana la trecerea ei prematura in eternitate (6 noiembrie 2001). A trecut, deci, la cele vesnice in a 53-a toamna a vietii sale, lasandu-i nemangaiati pe sotul ei si pe fiul Calin. Avand inclinatii spre arta culorii si a formelor, Elena Ispas abordeaza pictura ca autodidact, devenind ulterior membru al Asociatiei Artistilor Plastici Mures,condusa pe atunci de regretatul Nicolae Tunaru. In lucrarile sale _ pictura in ulei pe panza _ a redat, cu sensibilitate si simt al culorii, mirajul peisajului rustic, frumusetea policromatica, gingasia florilor (doar s-a nascut in luna lor, nu?), surprinzand uneori si chipuri ale celor apropiati. Intrucat timpul nu a mai avut rabdare cu ea, Elena Ispas are la activ doar trei expozitii persoanele si cateva participari la cele de grup, organizate in sala "Unirea" din Targu-Mures, a Asociatiei Artistilor Plastici Mures, una fiind organizata chiar de Ispas, sarbatoarea Inaltarii Domnului, expozitie evidentiata de Dorin Borda in ziarul "Cuvantul liber". De Ispas, emotii si multe flori pentru Elena, mama, sotie, pictor, de o blandete cuceritoare. Despre debutul Elenei Ispas la "Unirea", in acelasi cotidian muresean, dr. Liviu Stef si Ilarie Gh. Opris fac urmatoarele consideratii: "Dupa ani de munca s