Saptamâna trecuta, un coleg mi-a adus un fluturas publicitar pentru un restaurant deschis recent, in cartierul Brazda lui Novac. „Blue Moon“ se numeste localul, care promite o atmosfera intima (si numele te duce cu gândul tot acolo) si preparate cu specific românesc si international, lucru de care aveam sa ma conving si eu... Am ales sa merg la „Blue Moon“ seara, pentru ca mi s-a parut ca numai intr-o seara cu luna plina (cum s-a nimerit sa fie si atunci) as fi putut sa „gust“ din plin din atmosfera promisa... Si cum seara nu era foarte racoroasa si pentru ca aveam si vedere catre luna plina, am ales sa servesc masa la terasa. Mesele, luminate difuz din interior, si muzica romantica a lui Julio Iglesias m-au convins, cel putin in ceea ce priveste atmosfera intima, ca aceia care au scris textul fluturasului publicitar nu au „glumit“. In plus, am fost placut impresionata de ospatarul care „pazea“ intrarea in restaurant si care, la primul meu gest ce a lasat sa se inteleaga ca am ales terasa, s-a apropiat de masa, ajutându-ma sa ma asez pe scaunul din metal greu si piele. Am primit si meniul in scurt timp si n-am putut sa nu remarc numarul mare (comparativ cu alte restaurante vizitate) de preparate, cu specific românesc si international. Printre preparatele care au la baza pestele, am zarit si câteva din caracatita si nu m-am putut abtine sa nu-l intreb pe ospatar daca sunt disponibile in orice moment. Mi s-a raspuns ca absolut toate preparatele din meniu pot fi „realizate“ in orice moment, la cererea clientului, inclusiv cele din caracatita. Mi-a lipsit insa curajul sa comand o portie... Poate data viitoare... Am ales in schimb cotletul de porc Lorraine, cu cârnati, ciuperci si vin alb, o garnitura de cartofi taranesti (recomandati „cu caldura“ de ospatar) si o salata de castraveti murati. Totul mi s-a parut delicios: cotletul de porc, gatit nici prea-prea, nici foarte