Dupa alegerile din 1946, dintre vechii politicieni importanti, doar liberalii lui Tatarescu s-au mentinut in principalele institutii ale statului. Insa dupa semnarea Tratatului de Pace, misiunea acestora s-a considerat incheiata, fiind epurati treptat si ei din ministere. Tonul a fost dat de redactorii Scinteii, care "evaluau" pericolele "burghejilor".
Debarcarea lui Tatarescu
La 10 februarie 1947 inceta oficial starea de razboi a Romaniei cu Natiunile Unite, prin semnarea Tratatului de Pace, la Paris. Guvernul Groza desavarsea astfel cea mai importanta misiune externa pe care o avea, reintroducand pe scena diplomatiei mondiale tara dupa razboi. Insa semnatarul Tratatului de Pace, Gheorghe Tatarescu, nu avea sa fie la fel de jovial precum colegii sai de guvern, deoarece incepuse izolarea sa de catre colegii de Cabinet.
IN UMBRA. Dupa intoarcerea delegatiei romane de la Paris, Gheorghe Tatarescu apare din ce in ce mai rar la festivitatile publice. Daca pana in 1947 comunistii se ingrijeau sa-l aiba alaturi pe reprezentantul "lumii vechi" (deoarece le dadea legitimitate), dupa semnarea pacii, situatia se schimba. In a doua jumatate a lunii februarie 1947, o delegatie a guvernului roman se deplaseaza la Moscova pentru a definitiva prevederile acordului economic cu Uniunea Sovietica. Propaganda de partid ignora calitatea lui Tatarescu de ministru de Externe, prezentandu-l in schimb pe Gheorghiu-Dej ca "fauritor de diplomatie". Secretarul general al PCR anunta la 20 februarie semnarea acordului prin care Romania si URSS si-au acordat reciproc clauza natiunii celei mai favorizate.
Incepand din luna martie, Scinteia, Romania Libera si alte publicatii ale PCR sau apropiate Partidului "dezvaluie" anumite nereguli de la Ministerul de Externe, condus de Tatarescu. Simultan, incep "demascarile" de la Finante, minister condus de colegul sau de partid - li
