Atunci cand au fost doborate Turnurile Gemene, acum cinci ani si cateva ore, multi dintre noi, cei din lumea civilizatiei tehnologice, ne-am simtit atinsi in propria-ne fiinta. Acest sentiment s-a mai diluat intre timp, mai ales din cauza ca razboiul deschis cu acel prilej impotriva unor tari din zona unde se ascundea Al Qaeda este departe de a se numara printre victoriile civilizatiei noastre.
Talibanii scot din nou capul si dau lovituri dureroase civilizatorilor euro-americani. Era si greu, fara precedent, ca o armata organizata sa poata invinge niste trupe de gherila cum sunt cele ale talibanilor. Cel mai clar avantaj al luptatorilor islamisti este faptul ca in ochii lor viata nu are acelasi pret pe care il are in civilizatia noastra.
Reprezentantii unei civilizatii religioase care pune sacrificiul, chiar al vietii, mai presus de orice alta valoare nu pot fi invinsi de cei ale caror coduri sunt contrare. Civilizatia noastra, bazata pe piata, poate fi multumita: tot de pret e vorba si la ei.
Daca civilizatiile nu ar fi fost strans impletite de necesitatile pietei, daca una nu ar fi dobandit tehnologia celorlalti, atunci ar fi fost usor sa-i invingi pe teroristii Al Qaeda. Asa, ei te inving cu ajutorul propriilor tale arme.
Tragedia de acum cinci ani a fost o lovitura dureroasa pentru civilizatia noastra, intai pentru pierderile de vieti omenesti si materiale, apoi pentru ca a spulberat iluzia invincibilitatii, nu a Statelor Unite, ci a intregii noastre civilizatii. Ceea ce a urmat nu a fost decat o demonstratie a acestui adevar.
Un razboi fara orizont se poarta inca in Afganistan, desi victoria a fost proclamata de mult, de ani deja; un alt razboi fara orizont continua in Irak, desi Saddam Hussein ocupa, de mult, un scaun intr-o boxa de acuzati din tara sa.
Este foarte greu de spus azi ce ar fi
