Venirea lui Anthony Giddens in Romania ar fi trebuit sa fie evenimentul politic al toamnei, fie macar si pentru ca prestigiul de ideolog al cunoscutului specialist britanic nu se compara cu pretentiile similare ale unor analisti locali. Evenimentul ar fi fost comparabil cu venirea lui Real Madrid la Bucuresti, iar succesul celor care l-ar fi adus ar fi fost unul considerabil. Giddens nu a venit insa. S-au prezentat tot felul de scuze, legate de crizele prin care trece Tony Blair in Marea Britanie, s-a trimis la Bucuresti un adjunct care sa ii tina locul, s-au emis angajamente legate de o vizita ulterioara.
Dar esential este ca nu a venit. Iar o noua promisiune facuta de Mircea Geoana ramane neonorata. Momentul are o valoare de simbol, el evidentiind cat de putin reuseste actualul PSD sa concretizeze din ceea ce isi propune. Promisiunea frumoasa, chiar spectaculoasa, pe care o intruchipeaza Mircea Geoana pentru Romania tinde sa aiba aceeasi valoare cu povestea aducerii la Bucuresti a lui Giddens. E un proiect mare, care denota deschidere, viziune, preocupare pentru modernizare si preluare a modelelor de succes din Occident. Dar efectul sau direct pentru ceilalti pesedisti (nu doar membri, dar si simpatizanti) este nul. Chiar daca Geoana cunoaste beneficiile mirajului pe care il construieste cu privire la viitorul PSD, colegii pe care ii conduce nu au prilejul de a se confrunta direct cu aceste beneficii. Pentru ei, toate vorbele frumoase lansate pana acum nu au nicio valoare, cata vreme singurul lucru concret din situatia PSD este involutia din sondaje.
PSD e un partid care rateaza, constant, oportunitati. Iar actuala putere i-a dat sanse cat pentru un mandat intreg. De cand s-a retras spre jurnalism Adrian Nastase si de cand a fost debarcat Ion Iliescu, PSD-ul lui Mircea Geoana nu a reusit decat sa involueze in sondajele de opinie. Pierderea treptata
