- Editorial - nr. 179 / 12 Septembrie, 2006 Aflandu-se intr-o totala lipsa de idei, obligati sa treaca la improvizatii penibile, liderii struto-camilei UDMR revin la sloganuri vechi si prafuite, scoase de la naftalina, dintr-o strategie inutila pe care toti o credeau trecuta demult in tacere si uitare. Prin anii 1992-1996-2000, capii udemeristi de ieri si de azi, pentru ca pe acolo inca n-a batut nici un vant al schimbarilor postdecembriste necesare, cum s-a intamplat in cazul tuturor partidelor romanesti, se dadeau de ceasul mortii, acuzand in dreapta si in stanga, umbland cu para pe la cancelariile europene ca PUNR ar fi, dupa capul unora dintre ei, un partid extremist. N-a trecut mult timp si, atat din partea Congresului american, cat si al Camerei Comunelor engleze, deci din partea autoritatilor celor doua mari puteri care dirijeaza politica acestei lumi, a venit precizarea ca PUNR nu este si nu poate fi extremist. Obligata sa schimbe macazul, UDMR, care, dupa cum se stie, nu-i nici uniune culturala, nici partid politic, adica o altoire de felul nici cal, nici magar, cauta acum alte cai de atac. Printre altele isi indrepta, nu intamplator, atacurile, la conferinta de presa din saptamana trecuta, impotriva "Cuvantului liber", ziar al romanilor mureseni - nu al vreunui partid, cum indrazneste cineva sa afirme, in totala necunostinta de cauza -, cotidianul cu cel mai mare tiraj, cu cea mai larga arie de raspandire in judet, considerandu-l… antimaghiar. Motivul? Cica l-ar fi criticat pe actualul ministru udemerist al Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, Nagy Zsolt, ca ar fi adus un afront insemnelor nationale ale Romaniei, prin nazbatia schimbarii siglei Postei Romane, deranjat, probabil, de drapel, la care se mai adauga si scandalul in jurul materialelor publicitare retrase, realizate cu ocazia sarbatoririi Imnului de Stat al Romaniei. Realele motive ale celo