Anul nou bisericesc începe cu 1 Septembrie. În tradiţia populară, rămăşiţă a vechiului mod tradiţional de a calcula timpul, Crăciunul şi data de 25 Decembrie erau momentul în care Lumina a învins Întunericul, pentru că ziua începe să crească, odată cu solstiţiul, fiind odată cu asta şi începutul primăverii.

Rânduieli ritualice

Iisus Christos a avut 12 Apostoli, iar lunile dintr-un an sunt tot în număr de 12. În anumite medii creştine, s-a dezvoltat o întreagă simbolistică a numărului 12. S-a ajuns ca fiecărui Apostol să-i fie asociat o lună anume, bineînţeles, totul raportat la luna septembrie, începutul anului nou.

În satul tradiţional nu exista noţiunea de "revelion", iar de Crăciun sau de 1 ianuarie se sărbătorea "altceva", pentru că începutul era pe 1 septembrie.

Originile anului nou bisericesc sunt vechi, ţinând de o societate arhaică de tip agricol şi pastoral. În zonele cu climă temperată, "cununa anului" este anotimpul toamna. Acum se coc recoltele, acum se culeg darurile pământului; este timpul belşugului şi al veseliei. În lumea greco-romană, ţ Misterele lui Dionysios" aveau loc toamna, după recoltarea strugurilor. Andrei Pleşu spune în "Jurnalul de la Teşcani" că soarele de toamnă este unul specific, care nu arde, ci "mângâie" lucrurile şi formele pământului, le duce la desăvârşire, fie fruct sau suflet. Bineînţeles că "Soarele Christos" este cel care nu arde, ci desăvârşeşte sufletele. Aşa că "toamna spirituală" este aceea a belşugului spiritual, după "iarna" sufletească fără de soare, trecând prin " primăvară", apoi arzând în soarele "verii spirituale" care duce la desăvârşire, şi terminând cu împlinirera toamnei, urmând ca cel care recoltează rodul să fie Dumnezeu.

Acelaşi tip de simbolism s-a dezvoltat şi în Israel, o zonă cu climă mediteraneană, dar asemănătoare prin anotimpul coacerii recoltelor.

Calendar spirit