- Editorial - nr. 180 / 13 Septembrie, 2006 Fara indoiala, a fi sofer de taxi nu este o meserie dintre cele mai usoare. In afara de stapanirea de sine pe care o incumba obligatia profesionala, dar si cea morala, de a-l duce pe fiecare client, in deplina siguranta si rapid, la destinatie, nu de putine ori, el, soferul, devine... "confesorul" de serviciu caruia oamenii, paradoxal, nu se sfiiesc sa-i impartaseasca problemele care ii framanta. De cele mai multe ori, omul de la volan se supune, volens-nolens, devizei "Clientul nostru-stapanul nostru!", asculta cu rabdare povestea celui de langa el si, ajuns la punctul terminus al calatoriei, isi incaseaza banii, saluta, si isi vede de treaba, adica o ia de la capat. Desigur, nu toti soferii de taxi sunt asa, dupa cum nici clientii nu seamana intre ei. Exista, din pacate, si situatii cand, chiar daca ninge sau ploua cu galeata, oamenii sunt obligati sa astepte minute in sir pana "stapanii" masinilor binevoiesc sa-si ispraveasca povestirile in fata cafelutei calde de la "Edi-pizza", in pauza, desi niciodata anuntata prealabil si oficial, evident necesara si la care si soferii au dreptul, precum fiecare cetatean al planetei. Nu acest aspect doresc sa-l abordez in randurile ce urmeaza, ci un altul, de cu totul alta factura, in spiritul celor enuntate la inceputul articolului. In urma cu o saptamana, cautand cu disperare o piesa pentru o masina din import si neavand decat repere aproximative, am apelat acolo unde am considerat ca as putea dobandi informatii. Adica m-am urcat in primul taxi iesit in cale - care s-a nimerit sa fie "Viva" - si i-am spus soferului: "Domnule, sunt in mainile dumitale, du-ma acolo unde crezi ca pot cumpara o sonda pentru un Opel mai vechi! Am toata increderea ca ma poti ajuta!". Omul m-a privit lung si m-a prevenit de la inceput: "O sa avem mult de umblat, caci e putin probabil ca o vom gasi imedia