POPASURI MONAHALE Plecam din orasul Horezu. Ajungem in satul Olarilor. De acolo coboram spre satul Romani. Era intr-o zi de joi a lunii august. Ne indreptam, cu pas domol, catre Manastirea Hurezi (asa este numita in hrisoave) sau Horez. O vedeam pentru prima oara. Descrierile si imaginile cercetate spre documentare, toate la superlativ, paleau in fata realitatii. Indiscutabil, ctitoria brancoveana (inaltata intre anii 1690 si 1697) este o capodopera universala.
Intram in manastirea-cetate. Zidul ce o inconjoara are o poarta din lemn cu ferecaturi. In prima incinta, pe partea dreapta, se afla o cladire simpla, noua, construita dupa anul 1992, in forma de L, parter si mezanin, cu un acoperis din sindrila. Aveam sa aflam mai tarziu ca aici se afla noul arhondaric. Locul de primire a oaspetilor. Numarul mare de pelerini din tara si din strainatate a impus aparitia acestui asezamant.
UNICA IN LUME. Urcam putin si intram, pe sub turnul-clopotnita, in incinta principala a manastirii. In partea stanga, pe peretele turnului, se poate citi istoricul asezamantului monahal in patru limbi: romana, engleza, franceza si germana. Cu sfiiciune, ne-am continuat calea. In fata bisericii, o maicuta. De statura mica, slabuta. Ne-a intrebat pe cine cautam si ce dorim. Spunem cine suntem si scopul vizitei. "Eu sunt maica Ecaterina, ghidul, si pot sa va povestesc despre lacasul nostru." Direct, simplu, cald, nesemetit, incepe a depana caierul istoriei. "Cred ca Manastirea Hurezi este unica in lume. Asa imi spun, mai ales, cei care nu sunt de pe meleagurile noastre. Ca intindere, nu ca domenii, este cea mai mare din tara. In cele patru zari mai avem cate un schit. Unic este si acest stil brancovenesc. Sunt si alte biserici si manastiri ctitorite de Constantin Brancoveanu. Dar ca acest asezamant, care pastreaza aproape totul in original, nu mai exista. Poarta din lemn ferecata cu
