Poate ca e deplasat ca dintr-o emisiune intreaga sa-ti ramana in minte un amanunt fara legatura cu tema discutiei.
Recunosc, mi s-a intamplat lucrul asta alaltaieri, la intalnirea de seara dintre Robert Turcescu si Cristian Tudor Popescu, de la Realitatea TV. Cei doi schimbau pareri despre bunele si relele dosariadei, cand dialogul lor a fost scurtcircuitat de o dilema lexicala.
Cristian Tudor Popescu a pomenit la un moment dat de "un ins cu parul grizonat", dandu-i ocazia mai tanarului sau confrate sa tasneasca din blocstarturile corecturii. "Grizonant", a amendat Robert Turcescu. "Nici vorba, grizonat", s-a impotrivit Cristian Tudor Popescu. "Peste poate, grizonant." "Ba nu." "Ba da." "Ba nu." "Ba da. Punem pariu?", a propus amfitrionul grizonant al Realitatii TV.
Doua motive ma fac sa insist asupra unui episod altminteri secundar. Primul este capacitatea dictionarelor noastre de-a semana confuzie si de-a deschide drum relativizarilor. Norma gramaticala trebuie sa fie logica, explicita si neechivoca.
Ei bine, domnii Turcescu si Popescu au dovedit, in cateva secunde, ca DEX-ul si mai ales DOOM-ul inchid intre coperti (sau coperte, se admite si forma asta) destule probe de ambiguitate. Intr-un domeniu unde dreptatea
s-ar cuveni sa fie una singura, fiecare dintre cei doi a avut dreptate. Turcescu fiindca forma din dictionar era intr-adevar "grizonant", Popescu fiindca adjectivul cu pricina avea o desinenta actionala menita sa induca in eroare. Dar atunci, cine a castigat pariul? Si aici parerile pot diferi, cu precizarea ca stim precis cine l-a pierdut: onor Academia Romana.
Al doilea motiv pentru care dedic o tableta unui cuvant este pretuirea celor doi jurnalisti pentru limba in care se exprima. Grabiti, neglijenti si superficiali, tindem de multe ori sa vorbim necontrolat si sleampat.
@N_P
