Ca fotbalist, Narcis Ciocirlan s-a consacrat la Poli Iasi, iar acum este antrenor secund la clubul moldovean. Ciocirlan a jucat fotbal insa si la Universitatea Craiova, in perioada 1971 - 1972. Moldovenii sosesc astazi dupa-amiaza in Banie cu o cursa charter, dar fara antrenorul principal, Ionut Popa, aflat de câteva zile la Arad deoarece socrul sau se afla in coma, Ciocirlan fiind desemnat principal pentru acest meci. - Domnule Ciocirlan, in urma cu multi ani ati jucat sub culorile Universitatii, coleg cu Oblemenco si ceilalti mari fotbalisti ai Craiovei. Va mai amintiti de acea perioada? - Ei, cum sa nu-mi amintesc? Am jucat la Universitatea un an si jumatate, apoi am fost cedat la Sportul Studentesc, la schimb, cu un atacant, Pana, care era vârf la echipa studentilor din Regie. De ce? Oblemenco, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, a avut ulcer perforat si atunci a trebuit sa se imprumute de urgenta un atacant. Fiind tânar, m-au sacrificat pe mine, mai ales ca eram la concurenta cu un fotbalist consacrat, Ion Velea. Oricum, am jucat atunci la Craiova alaturi de mari fotbalisti, Oblemenco, Deselnicu, Nicu Ivan, Strimbeanu, Taralunga si altii. „Am si acum nostalgia Craiovei“ - Inteleg ca Universitatea Craiova a insemnat o sansa pentru cariera dumneavoastra. - Putini jucatori au sansa ca la inceputul carierei sa ajunga intr-un colectiv cum a fost acela al Stiintei de atunci. Am fost privilegiat. Eram la inceput de cariera, aveam doar 18 ani si am avut sansa sa ajung la o echipa din prima liga, dar nu la o formatie oarecare, ci intr-un colectiv extraordinar din toate punctele de vedere. Cum spuneam, mari fotbalisti, sufletisti, mari caractere. Eram un fel de copil de trupa, iar acesti mari fotbalisti ai Stiintei m-au indragit si m-au luat sub aripa lor. Ca sa intelegeti atmosfera de la Craiova, v-as da un exemplu edificator. Eram singur, locuiam intr-un camin studentesc