Cel mai mare sistem bugetar al tarii incearca sa fie mai vizibil. Nu cu prea mare succes. Moleseala verii a trecut. Fierbinteala altor domenii de activitate, importante pentru societate, dosariadele fara sfarsit, "sangele in arena" imping spre conul de umbra protestele profesorilor. Nu au dascalii, multi, anonimi, cum sa se bata pe vizibilitate cu patronul celei mai populare echipe de fotbal, Gigi Becali, cu ministrul Atanasiu, cu parlamentarul Mona Musca, cu omul de afaceri Ovidiu Tender sau cu generalul Eugen Badalan Ð ca sa citam doar cativa dintre cei care au tinut capul de afis al ultimelor luni. Boicotarea festivitatilor de deschidere a anului scolar, la care tin mai ales iubitorii traditiilor, dar pe care nu le iubesc prea mult, nu-i sperie prea tare nici macar pe organizatori. N-o sa fie careu, discursuri, promisiuni, flori. Si?! Negocierile vor duce, probabil, la concesii minore si la promisiuni pe care nici una din parti nu are de gand sa le respecte. Guvernul isi va intoarce buzunarele pe dos: nu-s bani. Va invoca patriotismul. Va face referiri la aderarea europeana. Nici un sindicat nu e atat de bogat incat sa poata asigura salarii in perioadele de greva. In plus, nu vorbim de un singur sindicat. Inghetarea anului scolar nu va fi solutie, din cauza presiunilor societatii. Chiar daca e adevarat ca invatamantul a ramas cu salariile cele mai mici dintre cele bugetate - prin contrast cu domenii ca juridic sau administrativ, unde s-a acceptat ipoteza ca doar un salariu consistent asigura competenta si incoruptibilitate - castigul de cauza in raport cu Guvernul este depar-te de a fi garantat. Se vor invoca sumele macro: miliardele date pe reparatii si investitii, imprumuturile externe, modernizarile, microbuzele scolare, cornul cu laptele. Totul in afara de salariile pentru dascali. Carora li se va cere sa faca sacrificii istorice necesare si sa mai aiba put