Sa ma ierte stimatii cititori, dar astazi sunt nevoit sa inchid pentru inventar. Prea multe lucruri, idei, sperante, vise, deziluzii s-au adunat; sunt greu de sistematizat chiar de catre un om inteligent; cu atât mai mult pentru mine. Campania, asa-numita de curatenie morala, m-a aiurit complet. Pai, ca sa doresti o societate morala, trebuie sa stabilesti un etalon pentru moralitate si sa gasesti personal calificat pentru o astfel de activitate. Si trebuie sa precizezi utilitatea acestei activitati. A spune doar ca se doreste aflarea adevarului nu e deloc satisfacator. La ce ar sluji acest adevar, presupunând prin absurd ca l-am putea afla. Caci nu totdeauna adevarul, atât de frumos ca si concept, este si util. Trebuie sa ne multumim la acea portiune de adevar care ne-ar putea permite, pe ici, pe colo, sa amelioram situatia in care ne aflam. Acum este actuala deconspirarea acelui sinistru organism creat si organizat la 30 august 1948 de Pantelimon Bodnarenko si denumit Securitate. Las la o parte crimele oribile ce au avut loc pâna in 1964 si teroarea permanenta in care s-a trait dupa aceea. Nu inteleg un lucru; in toate tarile civilizate exista servicii de siguranta care apara interesele statului respectiv in maniera si directia dorite de conducerea statului. Maniera, directia si metodele de activitate ale Securitatii au fost impuse de statul comunist, care este principalul vinovat de rezultatele activitatii Securitatii. Ceea ce nu scuza excesele, barbarismele metodelor folosite; si chiar daca metodele de o brutalitate inimaginabila n-au fost folosite de toti securistii, oprobriul se rasfrânge asupra intregii structuri, caci n-ai cum sa analizezi pe fiecare in parte si nici incredere ca este adevarat ce vor spune unii. Au intrat in Securitate si copii amarâti de prin orfelinate, dar si unii care doreau salarii mai mari; poate putini banuiau ce li se va cere sa faca,