- Diverse - nr. 181 / 14 Septembrie, 2006 Invatamantul si integrarea Cu o traditie indelungata si cu unele realizari remarcabile, invatamantul romanesc se afla, acum, intr-un moment de rascruce, acela al integrarii europene. Greu de spus cum isi va gasi locul scoala romaneasca in concertul mai amplu al europenitatii, greu de precizat care va fi impactul integrarii in acest domeniu atat de sensibil, atat de greu de cuantificat, al educatiei, al modelarii personalitatilor umane. Fara indoiala ca, intr-un fel, scoala romaneasca isi va pastra, mai mult sau mai putin, profilul propriu, fizionomia particulara, isi va conserva o buna parte din traditiile sale demne de a fi valorificate: traditia culturii umaniste, fundamentarea teoretica a cunostintelor, respectul valorilor si temeinicia suportului experimental. Dar, pe de alta parte, ea va trebui sa se orienteze mai ferm si spre realitatile lumii in care traim, va trebui sa se angajeze intr-un efort de cunoastere a celor mai noi achizitii metodologice din domeniul educativ, sa se sincronizeze cu valorile si resursele teoretice europene. Pe de alta parte, scoala romaneasca trebuie sa puna un accent mai acut pe aplicabilitatea cunostintelor dobandite, trebuie sa devina, cu alte cuvinte, mai pragmatica, mai ancorata in realitati, mai apropiata de fluxul viu, dinamic al societatii romanesti. Dar cum s-ar putea realiza acest lucru, in conditiile in care fondurile alocate invatamantului continua sa fie insuficiente, resursele materiale sunt uneori de tot precare, iar echipamentele didactice de-a dreptul anacronice? Cum s-ar putea indeplini aceasta sincronizare, cand mai vezi, in licee (de elita) cate o profesoara ce a depasit de zeci de ani varsta de pensionare, si care, dupa ce a intoxicat, ca propagandista si activista comunista, atatea generatii de tineri dascali, preda, in anul de gratie 2006, un obiect fundamental al cultu