Căutând în dicţionar explicaţiile unui cuvânt neînţeles de mine şi răsfoind foile cărţii copertate în faţa căreia întotdeauna m-am simţit atât de neputincioasă şi neştiutoare, privirea mi-a ajuns la cuvântul "siguranţă".

Explicaţiile sunt multe, logice în aparenţă, spun în aparenţă pentru că fără să vreau am pătruns în jocul cuvintelor.

Spicuiesc câteva sensuri ale cuvântului "siguranţă": lipsă de primejdie, sentiment de linişte şi încredere, apărare, pază, protecţie. Şi, cum era doar un joc al cuvintelor, am lăsat şi gândurile mele de a-şi urma jocul interpretărilor.

Vedem de atâtea ori cum râsul-plânsul unui copil se linişteşte la mângăierea mamei. E siguranţa pe care o găseşte. Oare acest sentiment de ocrotire, se poate oferi cât si cum dorim? Sunt visele oricărui părinte, ca aceasta ocrotire să fie posibilă mereu.

Copii, la şcoala fiind, căutăm siguranţa în cel ce ne conduce spre tainele cărţilor, spre drumul fiecăruia de a descoperi şi a alege ceea ce e bine. Oare aceasta e drumul spre o certitudine?

Iubind în tinereţe sau la maturitate, căutăm să oferim şi să primim tot ceea ce e mai bun. Dar scepticismul e cel ce bântuie şi răstoarnă de multe ori încrederea. Mă întreb cine poate oferi până la sfârşit siguranţa că totul va fi cum visăm, dorim şi încercăm să arătăm.

Aflăm destul de des de cazuri când o armă se descarcă accidental şi face victime, deşi dispozitivul de siguranţă are tocmai rolul de a împiedica descărcarea armei.

Există atâtea reguli de comportare, atâtea legi, încât cuvintele "nimeni nu e mai presus de lege" ar trebui să ne ofere aşa-zisa siguranţă că, respectându-le, suntem feriţi de nedreptate. Şi totuşi cunoaştem atâtea exemple că bunul simţ, corectitudinea nu primează întotdeauna.

Da, avem dreptul de a alege fiecare drumul care ni se pare mai bun, să discernem binele de rău, pentru că sunt c