[...] Omu meu visa. Se holba la fiecare mahlau din vagon dah parcah iar fi curs miere din ochi, asha greu, bro, asha incet. Io shtiu ce fahcea, cah shi mie mi sentaplah uneori. Le bea vietzile. Le dahdea pah ghat pah toate. Shoturi. Panah la capaht. Vedea cum o sa moarah fiecare dintre ei, unu cate unu. Adik nu cand sau ceva, cum. Co fi pah bune, cor muri asha sau nu, asta nu shtiu bro, da la fiecare blambete din metrou, mai ales la aia trishti, po sa te uitzi shi sa vezi asha, cam cum o sontindah. Shi cum o sah vinah din cand in cand cineva sho sa le aducah flori. Dah parcah dah flori ai nevoie cand eshti mort. Sau cainii, cum o sa se pishe cainii. Da nu erau chiar mortzi, bro, intzelegi? Erau aproape mortzi? Totzi in afarah de ea? Nushtiu bro, sam bapula dacah shtiu cum sahtz zic, sa intamplat in momentu ahla ceva fenomenal. Po sa pun pariu co sa zici cah te duc cu muia shi faze dastea, da sa mor io daco sa te mint cu ceva. To cetz zic acuma e pah bune.

In fatza lu Fres stahtea o pizdah. Una pah care tu sau io nam fi pus ochiu imediat sau ceva, navea nimic extraordinar, shti bro, shi totushi era ceva la ea, cred cah ochii, sau buzele, orcum, avea ceva trist in ea care parcah se imprashtia in jur cum face benzina intro baltah pah trotuar. Da nu era tristetze daia ca la gugushtiucii ailaltzi, era alceva. Intzelegi, bro? Era imbrahcatah normal, navea nimic asha ca sa te atragah din prima, da orcum era bunah dacah stahteaia asha putzin sa te uitzi, era chiar bunah. Da nui vorba dah asta, cah dacar era doar bunah nar fi fost nimic. Iotz zic asha, sa fi cu mine. Era ceva, parcah se roteau culori in juru ei shi totush era tristah, futemash, nush dacah po satz esplic exact sentimentu ahla pah carel ai cand vezi pe cineva shi tzi se face dor, da nu lai mai vahzut niciodatah in viatza ta, shti bro, sau ca atunci cand dah Steaua gol cu Rapidu in minutu 90, sau a