Fara indoiala, in aceste zile de inceput de toamna, „dosariada“ pare a fi preocuparea esentiala a presei si subiectul de discutie cel mai frecvent (si frecventat) in lumea intelectuala. (Intr-atit incit pentru a putea cuprinde senzationala marturisire a lui Sorin Antohi si comentariile in jurul acesteia, „intersectia“ apare cu o intirziere de o saptamina.) Politicienii sint preocupati si ei, la urma urmelor dezvaluirile legate de colaborarea directa sau indirecta cu Securitatea pot periclita o cariera politica. Este oare si restul lumii preocupat in aceeasi masura de aceste probleme care domina presa si media?

Cind spun restul lumii, ma refer la locuitorii fostelor centre industriale sau miniere, muncitori, meseriasi, mici comercianti, la taranii ramasi la tara cu foarte putin pamint si pensii minuscule, ma refer la functionarii, personalul medical si cel care asigura serviciile locale; ma gindesc si la ingineri, la profesorii din scolile elementare si din liceele de provincie care nu au posibilitatea sa lucreze la mari firme particulare sau sa cumuleze diverse activitati (asa cum, aparent, se poate intimpla in mod miraculos la Bucuresti sau in orasele mari ale tarii). Si sa nu uitam, last but not least, enorma si nefericita (cu exceptia poate a acelora care au servit drept stilpi si reazem sistemului comunist) masa a pensionarilor de toate virstele.

Vor face insa o mare greseala aceia care, prea preocupati de mizeriile impuse de viata cotidiana, de batalia – pentru unii de mult pierduta – cu realitatea dura a vietii materiale, se vor tine departe de dezbaterile stirnite de dezvaluirea dosarelor de colaborare cu Securitatea ale fostilor si actualilor politicieni, scriitori, tehnocrati sau intelectuali. Pentru ca, dincolo de toate discutiile teoretice despre convingeri, credinte si certitudini, despre pretul moderatiei in politica, despre coruptia g