Mircea ELIADE
Jurnalul portughez si alte scrieri (vol. 1-2)
Prefata si ingrijire de editie: Sorin Alexandrescu. Studii introductive,
note si traduceri de: Sorin Alexandrescu, Florin Turcanu, Mihai Zamfir. Traduceri din portugheza si glosar de nume de Mihai Zamfir.
Editura Humanitas, Bucuresti, 2006, vol. 1 516 p., vol 2 508 p.
Am recitit Jurnalul portughez al lui Mircea Eliade in recenta editie de la Humanitas. il citisem pentru prima oara la biblioteca Regenstein a Universitatii din Chicago, cu aproape doua decenii in urma, in conditii speciale pe care le-am evocat in cartea mea Despre Ioan P. Culianu si Mircea Eliade (2002). Printr-o scrisoare (din 22 septembrie 1988) adresata lui Robert Rosenthal, pe atunci director la Special Collections, vaduva lui Eliade, Christinel, de care eram apropiat si pe care o vizitam deseori, uneori impreuna cu Ioan Culianu, imi permisese accesul neingradit la manuscrisele Eliade, dar fara dreptul de a fotocopia vreun document. Aveam insa voie sa iau note. Asa ca prima lectura a Jurnalului portughez (care acopera perioada 1941-1945, urmata de lectura intregului Jurnal dintre 1945 si 1985, inclusiv a partilor neincluse in versiunile tiparite in traducere franceza sau engleza,1 caci in Romania, inca ocupata ideologic, nu se publicase pina atunci nimic din aceasta opera), prima lectura a fost una relativ lenta, cu multe intreruperi pentru a nota rezumativ continutul unor insemnari sau a copia pasaje care-mi pareau importante pentru biografia intelectuala a autorului; faptul ca aveam in fata foi de caiet acoperite de scrisul de mina al lui Eliade insusi (fie si in fotocopie) era, desigur, un privilegiu, dar incetinea si el lectura, caci textul trebuia descifrat si editat mental; unele stersaturi cereau o atentie sporita (cind rindurile taiate erau totusi lizibile) sau suscitau intrebari.
A
